…aşa o numeau egiptenii undeva prin anul 3000 Î.Hr., în epoca faraonilor. Era simbol al purităţii, al luminii şi al fidelităţii. O purtau preoţii egipteni, iar mumiile erau înfăşurate în benzi rezistente care să le asigure păstrarea îndelungată. Moartea culturii sale din Egiptul antic a fost echivalată cu una dintre cele „șapte execuții egiptene”.
Aţi ghicit?
Este vorba de ţesătura din in !
Batrânul in!
Sper să nu supăr această minunată plantă – inul – dar îşi merită pe deplin epitetul. Pentru că este cea mai veche materie textilă folosită de om. O echipă de paleontologi au descoperit în 2009, într-o grotă din Georgia, fragmente minuscule de in datând de 36 000 ani! Mai multe fibre păstrau urme de torsiune şi de culoare: galbene, negre, gri…ceea ce spune clar că omul ştia deja să prelucreze fibra de in! Se pare că sunt primele urme ale textilelor prelucrate de om.
Cunoscuţi ca navigatori, fenicienii dezvoltă comerţul cu in la 1700 Î.Hr. Transportau inul cultivat de egipteni, în teritoriile Europei de azi.
În anul 100 Î.Hr. druizii cultivau in de foarte bună calitate.
Peste secole, în Europa, cultura şi prelucrarea inului se extind. Franţa deţine locul fruntaş cu oraşe renumite în ţesătorii de in. În secolul al XVIII-lea, în Franţa, peste 300 000 hectare sunt cultivate numai cu in.
Şi totuşi, în secolul al XIX-lea, cultura inului cunoaşte un recul, în favoarea bumbacului.
Se pare totuşi că azi inul revine în forţă.
Vânt din pupă pentru in !
- Are o capacitate de absorbţie a umidităţii excelentă – până la 20% (mai mare decât a bumbacului) – ceea ce îl face ideal pentru vestimentaţia din timpul verii.
- Ţesătura este lejeră, confortabilă. Structura goală a fibrei de in, face ca fibra să aibă o mare permeabilitate la aer. Se usucă rapid şi nu se lipeşte de corp!
- Este rezistentă, nu se deformează;
- Este hipoalergenică, purtarea lenjeriei şi a vestimentaţiei exterioare din in fiind recomandată persoanelor cu pielea sensibilă;
- Foarte bun izolator. Puteţi îmbrăca o vestimentaţie din in atât vara când menţine răcoare pentru corp, cât şi în lunile mai răcoroase când va păstra căldura din corp. De ce nu o capă pentru când mijeşte iarba sau ruginesc frunzele ?
- Materie naturală vegetală, asemeni bumbacului, e considerată ecologică deoarece producerea ei necesită mult mai puţină apă şi pesticide decât bumbacul (contracandidatul său în vestimentaţia de zile calde!);
- Cultura inului nu are nevoie de irigaţii (îi ajunge apa de ploaie) şi soarele, iar prelucrarea inului, în toate etapele sale, are loc cu consum redus de energie.
Procesul de înmuierea a pânzei de in: Tabloul face parte dintr-o serie care descrie diferitele etape ale producției de textile din St. Gallen, produse în jurul anului 1680 (Historisches und Völkerkundemuseum St. Gallen; fotografia A. & G. Zimmermann, Geneva). Femeile întind țesăturile și le înmoaie balansând o piatră rotundă în țesătura de in. Piesele de ţesătură sunt apoi pliate și gata pentru expediere sau pentru a fi duse la vopsit.
Inul, dincolo de veşmânt
Ce este interesant este faptul că din planta de in se utilizează toate părţile. În afară de fibra care se extrage din tulpina plantei(liber, de unde şi clasa de plante şi fibre: liberiene) pentru a fi folosită în industria textilă, fragmentele de paie care rămân pot fi reciclate în grădină sub formă de mulci.
Aşternutul pentru cai este ideal a fi din paie rezultate de la planta de in, recomandându-le capacitatea importantă de absorbţie pe care o au.
Nici construcţiile nu sunt vitregite de prezenţa inului. Din paiele reziduale se crează panouri izolatoare pentru perete.
Pânza pentru pictură este recomandabil a fi din ţesătură din in, mai ales dacă vorbim de picturi de dimensiuni mari. O recomandă rezistenţa (nu se deformează sub greutatea tabloului), rigiditatea, textura specifică ceea ce permite obţinerea de efecte cât mai naturale. Este recomandată şi în procesul de restaurare a tablourilor.
Înainte de apariţia pe piaţă a lacurilor şi vopselelor sintetice, uleiul de in era folosit pentru finisarea lemnului, atât la interior cât şi la exterior, ca efect de protecţie contra umidităţii, deoarece uleiul de in pătrunde în fibra lemnului. Lasă lemnul să facă schimbul natural de umiditate cu mediul. Uleiul de in scoate în lumină fibra lemnului, dându-i un aspect satinat. Şi cum în ultimul timp ne întoarcem la jucăriile din lemn pentru copii şi nepoţi, finisarea acestor jucării cu ulei de in este esenţială: este naturală, nu e toxică, pentru că sănătatea copiilor noştri primează!
Despre seminţele de in nu cred că e cazul să vorbesc prea mult. Bogăţia lor în fibre solubile dau senzaţia de saţietate.Omega-3 şi antioxidanţii se găsesc în cantităţi mari în seminţele de in. Consumul de seminţe de in accelerează descompunerea grăsimilor printr+o bună stimulare a hormonilor anabolici, ajutând astfel metabolismul să ardă calorii (lipoliză). Nu insist asupra acestui aspect, internetul abundă de astfel de informaţii, reţete şi oferte de seminţe de in sau ulei de in.
Eu folosesc seminţele de in în pâine, înlocuind o parte din făină cu aceeaşi parte de făină din seminţe de in. Ceea ce e bine de ştiut este faptul că bogăţia în ulei a seminţelor de in face ca la un timp după macinare, făina să capete gust de rânced. De aceea este recomandat ca făina să se macine atunci când o şi folosim.
Ştiaţi că:
- Este nevoie de aproape un kilometru de benzi de in pentru a înfăşura o mumie adulta?
- Sub Ludovic al XVI-lea s-a născut “crinolina”, lenjerie de corp din secolul al XIX-lea? La origini crinolina era o ţesătură a cărei bătătură era din păr de cal (“crin de cheval”…de unde şi numele), iar urzeala din fire de in. Termenul de crinolină a rămas, azi referind o formă de fustă rotunjită.
- În Rusia exista superstiţia că mai multe semințe de in sunt cusute în haine, acestea vor proteja împotriva pagubelor și a ochiului rău?
- Tot în Rusia, nou-născuţii erau înfaşuraţi în ţesătură din in iar bandajele soldaţilor erau din in, pentru o vindecare mai rapidă?
- Culturile de in și hainele de in erau atât de răspândite şi de preţuite în Rusia, încât un articol despre pedepsele pentru furtul inului și hainelor din in a fost inclus în codurile judiciare ale lui Yaroslav Înțeleptul?
- Rezistenţa la rupere a inului este de doua ori mai mare decât a bumbacului şi de 3 ori mai mare decât a lânii?
- Până la descoperirea hârtiei, multe cărți erau scrise pe țesături. Una dintre celebrele cărți – „Cartea de in” a vechilor etrusci – a fost scrisă pe pânză de in în secolul al VII-lea î. Hr.?
- Din 1 ha de culturi de in, cu minunatele şi delicatele lui flori albastre, albinele pot colecta până la 15 kg de miere?
- Un chit natural, amestec de cretă cu ulei de in este indicat pentru repararea pereţilor care pot fi vopsiţi ulterior fără probleme?
- Inul are propria sa sărbătoare în Franţa, ţară cu tradiţie în cultura şi exploatarea sa?
Până la următoarea noastră „întâlnire” amintiţi-vă să vă îmbrăcaţi…sănătos !