Un cuvânt de titlu care, în regionalismul ardelenesc, înseamnă…fermoar.
Ce are în comun acest regionalism cu termenul ZIP din engleză care defineşte acelaşi obiect? Simplu: prima silabă. Ce-a de-a doua silabă este cuvântul ZAR care în limba maghiară înseamnă lacăt şi care trimite – în cazul nostru – la acea piesă mică, mobilă, care culiseaza pe dinţii fermoarului (îi mai spunem şi cursor). Iată deci cum, prin alăturarea a două silabe, preluăm în regionalismul nostru ardelenesc denumirea pentru fermoar, explicată fiindu-i şi compunerea din fermoarul propriu-zis şi lacăt…Fermoar care în franceză se numeşte fermeture éclair, fermeture à glissière sau fermeture à crémaillère şi iată, atât de asemănătoare denumirea cu cremallera din spaniolă.
Ce mică e lumea! La fel de mică s-a dovedit şi atunci când fermoarul a ajuns din America pe vechiul continent. A fost nevoie doar de …conjunctură!
Fermoarul are şi el istoria lui !
În 1851, un american, Elias Howe, acelaşi care a patentat prima maşină de cusut care lucra cu două fire alimentate din surse diferite, a inventat un instrument de închidere continuă a hainelor. Ca orice invenţie revoluţionară, nu a fost luată în serios! Câţiva ani mai târziu, în 1893, un alt american, Whitcomb Judson prezenta la Expoziţia mondială din Chicago fermoarul, una din cele 10 invenţii considerate cele mai bune invenţii ale secolului.
A mai durat ceva, până în 1912, pentru ca un suedez stabilit în America, Gideon Sundback, să proiecteze fermoarul atât de asemănător cu cel pe care îl cunoaştem. În 1917 Sundback primeşte brevetul pentru fermoare separabile, inventând şi maşina de producţie a lor, astfel încât reuşea să producă 100 metri de fermoar pe zi. Fermoarul era folosit la închiderea cizmelor şi…n-o să vă vină să credeţi – a pungilor de tutun !
Şi iată, conjunctura de care vorbeam mai sus, nu se lasă prea mult aşteptată: Începe primul război mondial şi, odată cu debarcarea soldaţilor americani în Europa, fermoarul face marele pas pe vechiul continent, adus pe…ghetele soldaţilor din Lumea Nouă. Se spune că fermoarele au fost utilizate pe scară largă pentru a închide pungile cu bani ale soldaţilor americani.
În filmul pe care vi-l propun spre vizionare puteţi vedea ce a însemnat design-ul acestui prin sistem de închidere ce anunţa invenţia fermoarului propriu-zis.
Fermoarul şi-a început astfel marea aventură!
Momentul “0”
Este momentul în care mi-a fost trezit interesul pentru acest obiect ce părea banal de altfel, fermoarul, ce poate fi utilizat şi altfel decât un simplu accesoriu vestimentar sau sistem de închidere pentru genţi şi cizme! A fost prima provocare. Inside Fashion Gala lanseaza concursul “Costumul popular reinventat cu…fermoare! Curiozitate? Multe semne de întrebare? Da, dar mai ales provocare. Şi atunci când, ca dascăl, ai studenţi care acceptă provocările, trăieşti emoţia alături de ei, cu ei, te simţi împlinit prin ei.
Şi iată-ne, student Ioan Cercea, cu mine dascăl şi cu “Dor de Apuseni” gata să luăm în piept provocarea! Fermoare decorative, altele cu dublu rol funcţional şi decorativ în zone atipice, fermoare decupate, arse, aplicate manual de credeai că e broderie mărgelită…ore întregi de lucru în echipă- Rezultatul a fost pe măsură!
Atunci l-am cunoscut pe Kei Kagami şi i-am vazut lucrările avangardiste, în proiecţie. Uluitor!
Şi cum totul are un început, în ce mă priveşte, aşa a început odiseea fermoarului!
Momentul “1”
Anul următor, aceeaşi tipologie de concurs, acelaşi organizator, aceeaşi capitală! Şi acelaşi student al nostru. Altă provocare: Samuraiul. Aţi ghicit! Reinventat cu fermoare. Asta da provocare. Nu am să vorbesc despre ţinuta samurailor, poate ştiţi mai multe decât mine, dar, provocarea a însemnat multă cercetare, studiu, schiţe, concept. Totul să stea bine în picioare. Şi a stat! Până în ultimul moment al concursului care avea să desemneze câştigătorii!
Construcţie din şi cu fermoare şi deconstrucţie din fermoare. Creativitate care ţine, dincolo de artă, şi de tehnică. A fost vorba despre ambiţie, talent, pricepere, determinare !
Este vorba despre YKK
Fondată în 1934. compania japoneză YKK, îşi consacră activitatea măriei-sale fermoarul ! Primă producătoare de fermoare din lume, YKK a făcut şi face istorie. Oare câţi dintre noi piurtăm această marcă fără să ştim? Şi totuşi acest producător-gigant, cu 3 iniţiale în numele său, produce mai mult de jumătate din producţia mondială de fermoare! Pantaloni, fuste, rochii, cizme, genţi, corturi, şi câte şi mai câte, poartă pe cursorul fermoarelor lor, cele 3 litere!
YKK este acronimul lui Yoshida Kogyo Kabushikikaisha (tradus aproximativ, Compagnie Yoshida SA). Yoshida a făcut propria sa maşină de fabricat fermoare, nemulţumit fiind de metodele de fabricaţie existente în epocă. Şi iată cum identificarea unei nevoi duce la concepte noi, la invenţii şi inovaţii. De aici progresul!
Conceptul de fabricaţie al YKK este complex şi complet. Un articol din 1998 din Los Angeles Time raporta că „YKK își topește propriul cupru, își fabrică propriul poliester, țesături, vopsele, cusături, face dinți …” și așa mai departe. YKK fabrică până şi cutiile în care îşi livrează fermoarele! Firma stăpânește fiecare detaliu al producției articolelor sale, compania poate asigura o calitate și o viteză de producție consecvente. Se spune că secretul succesului YKK este simplu şi impresionant: YKK produce fermoare de încredere, le livrează în timp, oferă o gamă largă de culori, materiale și stiluri fără a scădea prețurile. Iar industria mondială a confecţiilor textile preferă să aleagă fermoarele YKK, alegere cu care nu se poate greşi! YKK este o marcă, o imagine şi o reputaţie. Sigur, fermoarul nu e totul într-un veşmânt, dar îl poate face inamovibil!
Fermoarul, între funcţional şi estetic
Fiecare dintre noi, atunci când spunem “fermoar” avem în memoria vizuală – ca primă reprezentare – acel accesoriu pe care îl putem închide sau deschide prin intermediul unui cursor, pentru a uşura îmbrăcarea sau dezbrăcarea veşmintelor. Este prima funcţie a fermoarelor. Este motivul pentru care au fost inventate, acela de a fi funcţionale.
Dar iată că moda vestimentară face ca tot mai mult fermoarului să i se descopere funcţia estetică. Este decorativ, poate fi folosit în fel şi fel de moduri. La fel cum un fermoar funcţional poate fi şi decorativ în acelaşi timp, atunci când este aparent pe un produs. Şi, de ce nu, să fie capabil să construiască el însuşi un obiect vestimentar sau o bijuterie!
Mulţi designeri au exploatat în colecţiile lor fermoarul ca decor. O simplă căutare pe Google vă poate returna o mulţime de rezultate.
Imaginile alăturate sunt lucrările lui Kei Kagami, urmare a colaborării sale cu brand-ul YKK. Am avut ocazia să le fotografiez cu ocazia Inside Fashion Gala, Bucureşti, 2016 (las de-o parte calitatea fotografiilor, ele sunt valoroase prin ceea ce reprezintă şi momentul care a făcut posibil fotografierea lor!)
Tot ceea ce am enunţat mai sus au creat cadrul unor noi provocări: aşa a început proiectul “Zipp-on” iniţiat de Asociaţia D’ART în parteneriat cu Facultatea de Arte Oradea. Studenţii implicaţi au fost ei înşişi surprinşi – în timp ce abordau “altfel” fermoarul – de ceea ce acest obiect le poate oferi în termeni de creativitate !
Şi pentru că aşa cum spuneam mai sus, provocarea fermoarelor a fost mare şi pentru mine, nu am avut sufletul să nu folosesc această nouă vedetă în capAbility! Tipologia constructivă a capei mi-a permis să abordez fermoarul atât prin funcţionalitatea sa cât şi estetic. Şi nu doar atât. Ci şi pentru deconstrucţia şi transformarea unui articol vestimentar în alt articol vestimentar (capa în vestă) sau modificarea constructivă a unui detaliu.
Iată cum fermoarul, cu zgomotul lui caracteristic, face şi desface, construieşte şi deconstruieşte. În tăcere mută, decorează.
Aceasta este povestea a ceea ce a fost cândva doar un accesoriu, astăzi vedetă, cu titlu de podium binemeritat!
Până la următoarea noastră „întâlnire” amintiţi-vă să vă îmbrăcaţi…sănătos !
Imaginea din titlu reprezintă The Zipper Lotus Pond al artistului taivanez Ju Chun.